Noutati

Fondul european de dezvoltare regionala a implinit 40 de ani

Fondul european de dezvoltare regionala a fost infiintat in urma cu 40 de ani prin adoptarea Regulamentului din 18 martie 1975, care a pus bazele actualei politici regionale a UE.

Scurt istoric al FEDR

In decembrie 1974, Comisia Europeana a anuntat ca la vremea respectiva Comunitatea Economica Europeana a celor noua state membre urma sa dispuna de un Fond european de dezvoltare regionala pentru „finantarea cresterii in regiunile cu cel mai slab grad de dezvoltare”.

Aceasta a fost una din cele mai importante decizii politice adoptate de cei noua sefi de guvern din cadrul CE cu ocazia reuniunii la nivel inalt de la Paris, din 9-10 decembrie 1974. Un fond in valoare de 1,3 miliarde de unitati de cont (precursoarea monedei euro) a fost infiintat pentru o perioada de proba de trei ani, incepand din anul 1975.

In anul 1975, zonele cele mai sarace din CEE erau sudul Italiei, cea mai mare parte a Irlandei, vestul si sud-vestul Frantei, nordul Olandei si anumite regiuni din vestul Germaniei situate de-a lungul frontierei estice (existente la vremea respectiva), precum si regiuni intinse din Regatul Unit, in special Tara Galilor si Scotia.

Fondul era destinat statelor membre cu cel mai scazut grad de dezvoltare, resursele fiind repartizate in consecinta: Belgia, 1,5 %; Danemarca, 1,3 %; Franta, 15 %; Germania 6,4 %; Irlanda, 6 %; Italia, 40 %; Luxemburg, 0,1 %; Regatul Unit 28 %; Tarile de Jos, 1,7 %.

Potrivit comunicatului emis in urma reuniunii la nivel inalt din anul 1974, politica regionala avea drept obiectiv corectarea dezechilibrelor „generate in special de preeminenta sectorului agricol, de schimbarile din sectorul industrial si de gradul redus de ocupare a fortei de munca la nivel structural”.

La data respectiva, comisarul responsabil de politica regionala era britanicul George Thomson. El a afirmat ca decizia infiintarii fondului regional a reprezentat „un eveniment crucial pentru intreaga Comunitate… In pofida dimensiunii sale relativ modeste, fondul va putea crea avantaje de ordin practic pentru regiunile cele mai defavorizate incepand din anul 1975.”

Potrivit Comisiei, politica regionala comunitara trebuie: sa coordoneze si sa suplimenteze politicile regionale nationale, iar nu sa le inlocuiasca; sa coordoneze politicile comune si instrumentele financiare ale Comunitatii, sa reduca gradul de congestie din regiunile aglomerate, precum si sa sprijine regiunile slab dezvoltate.

Trei tipuri de actiuni erau eligibile sa beneficieze de un sprijin de maximum 50 % din fondurile publice in cadrul noului Fond de dezvoltare regionala:

• investitiile in intreprinderile mici care genereaza cel putin 10 noi locuri de munca,
• investitiile in infrastructura aferenta punctului 1, precum si
• investitiile in infrastructura din regiunile montane, care trebuiau sa fie eligibile totodata in cadrul fondului de orientare in sectorul agricol.

Statele membre puteau solicita sprijin din FEDR in faza de proiect. Deciziile erau adoptate in cadrul unui comitet al statelor membre pe baza propunerilor Comisiei.

Strategia initiala din spatele etapei embrionare a politicii regionale a vizat corectarea dezechilibrelor generate cu precadere de preeminenta sectorului agricol, de schimbarile din sectorul industrial, precum si de gradul redus de ocupare a fortei de munca la nivel structural.

Comisarul pentru politica regionala, George Thomson, a afirmat ca noul fond ar „restabili increderea in Comunitate pentru milioane de cetateni obisnuiti care au asteptat multa vreme materializarea angajamentului de a infiinta un fond regional”.

Decizia adoptata la Paris a dovedit ca solidaritatea dintre tarile CE era o realitate, chiar daca in perioada respectiva economiile nationale se confruntau cu o presiune extraordinara. Lansarea efectiva a unei politici regionale se inscrie intr-un efort mai extins vizand o colaborare mai stransa intre tarile europene.

Toate stirile »